Cele patru piersici...

Taranul T. Cusmica darui fiecaruia dintre baietii lui cate o piersica .Dupa catva timp , ii intreaba :

                 -Copii , cum v-a placut piersicile ?

                         -Minunat de bune! Am pastrat samburele , l-am bagat in pamant cu mare grija , poate ca va rasari din el un pom frumos si atunci vom avea toti piersici bune.

               -Din tine va iesi un bun gradinar - zise tatal

              -Mie , povesti al doilea -mi-a placut piersica atat de mult , ca am rugat pe mama sa-mi dea jumatate si dintr-a ei , iar samburele lam aruncat

             -Grijeste , dargul meu , sa nu te faci om lacom ,raspunse tatal

            -Fratele meu a aruncat samburele -zise al treilea- dar eu l-am ridicat , l-am spart si l-am mancat si piersica mea am vandut-o pe zece copeici

        -Din tine va iesi un mare negustor- grai tatal

            -Dar tu , dragul tatei? intreaba omul pe cel de-al patrulea . Ce gust a avut piersica ta ?

            - Nu stiu , tata ! raspunse copilul , stingherit oarecum.

          -Cum nu stii ? Dar ce n-ai mancat-o?
           -Am dus-o vecinului nostru care e bolnav.El n-a vrut s-o primeasca , dar eu am pu-so pe masa si am fugit .

         Ochii taranului se umplura de lacrimi .Isi saruta copilul si , binecuvantandu-l , ii zise :

        -Sa stii , dragul meu , ca pierisca  aceasta Dumnezeu ti-o va da negresit inapoi , insutit

      Tu ce ai fi facut cu piersicile? ?  ?